Ileana Cuculete, Bisisica si maidanezii
15 Feb 2012
Că tot este la modă problema câinilor maidanezi, m-am hotărât să iau covrigul din coada lor şi să vă relatez o scurtă poveste cu final în coadă de pește. În urmă cu trei luni şi paisprezece zile (numărate), aproape de finalul programului la club, şeful vine la pupitrul DJ-ului şi depune un tremurând ghemotoc de blană maronie. Dacă vă mai amintiţi, în perioada aia era frig şi ploua tomnatic. Ghemotocul de suflet se dovedeşte a fi un (cum îmi place mie să zic) chuaua de talie mare, în realitate un Mai Danez de pe străzile mioritice (nu Mitice) al oraşului lui Bucur. O botez pe loc Alina şi după ce mituiesc un taximetrist cu zece lei peste costul cursei, o depun în vastul meu apartament şi o declar a mea. Dimineaţă, cam pe la ora paisprezece, o scot la plimbare să-şi facă necesităţile. Fără zgardă, deoarece nu apucasem să cumpăr. Alina în sus, Alina în jos… Nimic. Belea ochii ăia ai ei exoftalmici (adică ieşiţi din orbite) la mine şi parcă îmi spunea că nu o cheamă Alina. O rebotez pe loc Ileana Cuculete şi în timp ce dădea din coadă veselă mă urmează spre casă. La aproximativ o lună de la adopţia Ilenei, mă trezesc tot cam pe la prânz şi iau zgarda (între timp cumpărasem una) să o scot la plimbare. Nimic. Nu tu bucurie, nu tu ochi daţi peste cap cu tentativă de leşin la întrevederea unei plimbări afară. Ba mai mult, scâncea de durere, iar cele nouă ţâţe erau umflate şi tari. (DA! Le-am pipăit…) Chem un taxi şi fuga la o clinică veterinară. În timp ce doctorul umbla prin Ileana, îmi zice de parcă urma ca eu să nasc: „O să fete. Uite, îmi suge degetul… Cred că doar unul mai este în viaţă”. Mă ia cu călduri şi transpiraţie rece. În fine. Nu putea să fete singură şi o las internată acolo, ca în cazul în care nu fată singură, să îi facă cezariană. Până la urmă, nu a mai fost nevoie de cezariană, aşa că iată-mă pe mine a doua zi cu doi câini. Puiul, tot o femelă, este un mix bun cu un Pitt Bull. Da aţi citit bine, cu un Pitt Bull. Nu mă întrebaţi cum a fost posibil. România este plină de maidanezi. Pe strada pe care locuiesc eu sunt cam treizeci de viței. Ăia nu pot fi numiți câini. Aşa de mari sunt. Sunt răi. Mușcă. Sunt bine hrăniţi şi umblă numai în haită. Nici eu nu sunt de acord cu eutanasierea câinilor fără stăpân. Îmi plac câinii, dovadă că acum am doi (şi nu e uşor deloc). M-am gândit la o soluţie. Fiecare român care pleacă în străinătate să ia cu el şi câte o căţea gestantă şi să umplem Europa cu maidanezi. O căţea din asta de pe strada mea fată cam şapte pui. Dacă din zece români plecaţi afară măcar trei iau o astfel de căţea, în zece luni umplem Europa cu maidanezi. Să vedem, ei cum rezolvă problema? După aceea, rezolvăm şi noi fix la fel ca ei problema maidanezilor noștri. Plecaţi afară? Luaţi o căţeluşă (talie mare)gestantă.
DJ Dolphy – posibil imposibil scriitor
Sursa: revista El Comandante